tăgăduit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂGĂDUÍT, -Ă, tăgăduiţi, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂGĂDU//Í ~iésc tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a nega; a contesta; a dezminţi. /<ung. tagad
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – Magh. tagadni.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminţi. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s.f. (negaţie; contestaţie), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s.f. (negaţie), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s.f. (negaţie); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduieşte).
(Dicţionarul etimologic român)

tăgăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăgăduiésc, imperf. 3 sg. tăgăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăgăduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂGĂDUÍ vb. 1. v. nega. 2. v. retracta. 3. v. contesta.
(Dicţionar de sinonime)

TĂGĂDUÍ vb. v. ascunde, masca, refuza, respinge, tăinui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tag taga tagad tagadu

Cuvinte se termină cu literele: it uit duit aduit gaduit