tăicuță

TĂICÚŢĂ s.m. Tăiculiţă. [Var.: tăicúţ s.m.] – Taică + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂICÚŢĂ s.m. Tăiculiţă. [Var.: tăicúţ s.m.] – Din taică + suf. -uţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăicúţă/tăicúţ s. m., pl. tăicúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TĂICÚŢĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiţă, tăicuşor, tătuc, tătuţ, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluţ, tătuşor.
(Dicţionar de sinonime)