tăietoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuţit. 2. S.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis şi cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S.n. Buştean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiş (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. 4. S.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂIET//OÁRE ~óri f. Plantă erbacee cu flori galbene şi frunze acoperite cu peri moi, folosită pentru tratarea tăieturilor. /v. a tăia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂIET//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care taie. /a tăia + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂIET//ÓR2 ~oáre n. 1) Buştean pe care se aşază lemnele, pentru a le tăia sau a le despica. 2) (în trecut) Trunchi pe care călăul decapita condamnaţii la moarte. /a tăia + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂIETÓR3 ~i m. Muncitor specializat în operaţii de tăiere a lemnelor. ~ de pădure. /a tăia + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂIETOÁRE, tăietori, s.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de un verde-închis şi cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). – Din tăia + suf. -(ă)toare.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TĂIETÓR2, tăietori, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor în abator. ♦ (Înv.) Omorâtor, ucigaş. – Din tăia + suf. -(ă) tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TĂIETÓR3, -OÁRE, tăietori, -oare, adj. (Înv.) Care taie; tăios, ascuţit. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TĂIETÓR1, tăietoare, s.n. Buştean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tăietoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tăietórii; pl. tăietóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăietór adj. m., (persoană) s. m., pl. tăietóri; f. sg. şi pl. tăietoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăietór (butuc) s. n., pl. tăietoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂIETOÁRE s. (BOT.; Inula hirta) (reg.) floare-galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

TĂIETÓR adj. v. ascuţit, tăios.
(Dicţionar de sinonime)

TĂIETÓR s. v. butuc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tai taie taiet taieto

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare etoare