tăinuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ţine secret, a nu lăsa să se ştie, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂINUÍRE, tăinuiri, s.f. Acţiunea de a tăinui şi rezultatul ei; înţelegere ascunsă; sfat ţinut în taină. ♦ Infracţiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptulbunul respectiv provine dintr-o acţiune sancţionată de legea penală şi urmărind obţinerea unui folos material. – V. tăinui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂINU//Í ~iésc tranz. 1) (informaţii, ştiri) A face să rămână absolut necunoscut; a ţine în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂINUÍR//E ~i f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracţiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tăinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăinuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăinuíre s. f., g.-d. art. tăinuírii; pl. tăinuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂINUÍ vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a înnăbuşi. (Şi-a ~ durerea.)
(Dicţionar de sinonime)

TĂINUÍ vb. v. ascunde, dosi, flecări, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)

TĂINUÍRE s. v. ascundere.
(Dicţionar de sinonime)

TĂINUÍRE s. v. secret, taină.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A tăinui ≠ a destăinui, a mărturisi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tai tain tainu tainui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire inuire