TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncăneşte, vb. IV. Intranz. (Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. – Talancă + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TĂLĂNCĂN//Í pers. 3 ~éşte intranz. pop. 1) (despre clopote, tălăngi) A produce sunete metalice prelungi şi răsunătoare; a bălăngăni; a dăngăni. 2) A face cunoscută o ştire lumii întregi; a bate toba; a trâmbiţa. /talancă + suf. ~[a]ni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tălăncăní vb., ind. prez. 3 sg. tălăncănéşte, imperf. 3 sg. tălăncăneá; conj. prez. 3 sg. tălăncăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂLĂNCĂNÍ vb. v. bălăngăni, suna.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TĂLĂNCĂN//Í pers. 3 ~éşte intranz. pop. 1) (despre clopote, tălăngi) A produce sunete metalice prelungi şi răsunătoare; a bălăngăni; a dăngăni. 2) A face cunoscută o ştire lumii întregi; a bate toba; a trâmbiţa. /talancă + suf. ~[a]ni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂLĂNCĂNÍ vb. v. bălăngăni, suna.
(Dicţionar de sinonime)