tălăzuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuieşte, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂLĂZUÍRE, tălăzuiri, s.f. Acţiunea de a (se) tălăzui şi rezultatul ei. – V. tălăzui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂLĂZU//Í pers. 3 ~iéşte intranz. 1) (despre apele din mări şi oceane) A se ridica în valuri mari şi învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tălăzuí vb., ind. prez. 3 sg. ţălăzuiéşte, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. tălăzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tălăzuíre s. f., g.-d. art. tălăzuírii; pl. tălăzuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂLĂZUÍRE s. v. agitaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tal tala talaz talazu

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire zuire azuire