tălpuit

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălţăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o şină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂLPUÍT s.n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂLPU//Í ~iésc tranz. (obiecte de încălţăminte, ciorapi, sănii) A înzestra cu tălpi. /talpă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tălpuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tălpuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tălpuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TĂLPUÍ vb. v. pingeli.
(Dicţionar de sinonime)

TĂLPUÍT adj. v. pingelit.
(Dicţionar de sinonime)

TĂLPUÍT s. v. pingelire.
(Dicţionar de sinonime)