tămâiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleşi cu laude excesive, a linguşi. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂMÂIÉRE, tămâieri, s.f. Acţiunea de a (se) tămâia şi rezultatul ei. – V. tămâia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂMÂIÉR, tămâiere, s.n. Tămâierniţă. – Tămâie + suf. -er.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂMÂ//IÁ ~iéz tranz. 1) A afuma cu tămâie. 2) fig. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a-i câştiga bunăvoinţa); a măguli; a linguşi; a flata. /Din tămâie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂMÂ//IÁ mă ~iéz intranz. pop. A se îmbăta usor; a se ameţi; a se chercheli; a se aghesmui; a se afuma. /Din tămâie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tămâiá vb., ind. prez. 1 sg. tămâiéz, 3 sg. şi pl. tămâiáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. tămâiéze; ger. tămâínd; part. tămâiát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâiére s. f., g.-d. art. tămâiérii; pl. tămâiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâiér (ienupăr) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tămâiér (tămâierniţă) s. n., pl. tămâiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂMÂIÁ vb. v. cădelniţa.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIÁ vb. v. ameţi, chercheli, flata, îmbăta, linguşi, măguli, turmenta.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIÉRE s. v. cădelniţare.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIÉRE s. v. flatare, linguşeală, lingu-şire, măguleală, măgulire.
(Dicţionar de sinonime)

TĂMÂIÉR s. v. cădelniţă, ienupăr, jneapăn.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tam tama tamai tamaie

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere aiere maiere