tămădui dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. şi: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂMĂDU//Í ~iésc tranz. pop. A face să se tămăduiască. /<ung. támadni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂMĂDU//Í mă ~iésc intranz. pop. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoşi; a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) (despre răni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui; a se vindeca. 3) fig. (despre stări sufleteşti apăsătoare) A înceta de a se mai manifesta; a dispărea. /<ung. támadni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tămăduí (-uésc, -ít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s.f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).
(Dicţionarul etimologic român)

tămăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tămăduiésc, imperf. 3 sg. tămăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tămăduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂMĂDUÍ vb. v. însănătoşi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tam tama tamad tamadu

Cuvinte se termină cu literele: ui dui adui madui amadui