tărâța dex - definiţie, sinonime, conjugare
TARÁT, -Ă, taraţi, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂRẤŢĂ, tărâţe, s.f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliş al grăunţelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare şi separat de făină la cernut. ♢ Expr. Scump la tărâţe şi ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâţe = a rupe în bucăţi, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâţe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguş (de lemn). 3. (Reg.) Mătreaţă (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂRÂŢÁ, pers. 3 tărâţează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâţe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRẤT s.n. Târâre. – V. târî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARÁ//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care are (multe) tare; cu defecte fizice sau morale congenitale. /Din tară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂRÂŢ//Ă ~e f. mai ales la pl. Produs secundar, provenit din învelişul boabelor de cereale măcinate, ales din făină prin cernere. ♢ Cine se amestecă (sau se bagă) în ~, îl mănâncă porcii cine se întovărăşeşte cu oamenii necinstiţi, se alege cu neplăceri. /<sl. trice, bulg. trici, sb. trice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARÁT, -Ă, taraţi, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. – din tară2.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tărîţe s.f. pl. – Coajă măcinată de boabe de cereale. Sl. triçe (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice. – Der. tărîţos, adj. (care conţine multă tărîţă; care are consistenţa tărîţei).
(Dicţionarul etimologic român)

TARÁT, -Ă adj. (Rar) Vicios, care are tare. [Cf. fr. taré].
(Dicţionar de neologisme)

TARÁT, -Ă adj. 1. care e atins de o tară fizică. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. 4. (despre pui) mic, sub o anumită greutate. (< fr. taré)
(Marele dicţionar de neologisme)

tarát adj. m., pl. taráţi; f. sg. tarátă, pl.taráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tărâţă vb., ind. prez. 3 sg. tărâţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tărâţă s. f., pl. tărâţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

târât s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂRÂŢĂ s. v. mătreaţă, pitiriazis, rumegătură, rumeguş.
(Dicţionar de sinonime)

TĂRÂŢÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tara tarat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata rata arata