tărâțare

TĂRÂŢÁ, pers. 3 tărâţează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâţe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂRÂŢÁRE, tărâţări, s.f. (Pop.) Acţiunea de a se tărâţa şi rezultatul ei; cojire, jupuire. – V. tărâţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tărâţáre s. f., g.-d. art. tărâţării; pl. tărâţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TĂRÂŢÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
(Dicţionar de sinonime)

TĂRÂŢÁRE s. v. cojire, descuamare, descua-maţie, jupuire.
(Dicţionar de sinonime)