TĂRĂBÚŢĂ, tărăbuţe, s.f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. – uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tărăbúţă s. f., pl. tărăbúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRĂBÚŢĂ s. v. cotigă, teleagă.
(Dicţionar de sinonime)
TĂRĂBÚŢE s. pl. v. bagaj.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tărăbúţă s. f., pl. tărăbúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRĂBÚŢĂ s. v. cotigă, teleagă.
(Dicţionar de sinonime)
TĂRĂBÚŢE s. pl. v. bagaj.
(Dicţionar de sinonime)