tărărái s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cântec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poţi înţelege.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
tărăráie, tărărăi, s.f. (reg.) 1. pălăvrăgeală, tărăşenie. 2. ceată, grup nedisciplinat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
tărăráie, tărărăi, s.f. (reg.) 1. pălăvrăgeală, tărăşenie. 2. ceată, grup nedisciplinat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)