tărbuc dex - definiţie, sinonime, conjugare

tărbuc

tărbúc (-ce), s.n. – Plasă de pescuit în formă de sac, minciog mare. – Var. tărbuf, tărboc, tîrboc, tîrbuc, tîrbog, tărăbuf, tărăbuţă. Bg. tărbuh „burtă, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tîrban, s.n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tîrbănos, adj. (cu pîntecele mare).
(Dicţionarul etimologic român)

tărbúc, tărbúcuri, s.n. (reg.) sac cu coada de lemn pentru prinderea peştilor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarb tarbu

Cuvinte se termină cu literele: uc buc rbuc arbuc