tărcătură

TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s.f. (Reg.) Combinaţie nereuşită de culori; împestriţătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tărcătúră s. f., g.-d. art. tărcătúrii; pl. tărcătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tărcătúră, tărcătúri, s.f. (reg.) 1. combinaţie nereuşită de culori; împestriţătură. 2. obiect tărcat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TĂRCĂTÚRĂ s. v. bălţătură.
(Dicţionar de sinonime)