tărcat dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (şi nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălţa. – Din tărcat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂRCÁT, -Ă, tărcaţi, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriţ, bălţat; dungat, vărgat. – Cf. magh. t a r k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂR//CÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TĂR//CÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se şterge. /Din tărcat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂRCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălţat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tărcát (-tă), adj. – Pestriţ, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s.f. (pată de culoare; combinaţie de două culori).
(Dicţionarul etimologic român)

tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tărcát adj. m., pl. tărcáţi; f. sg. tărcátă, pl. tărcáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălţa.
(Dicţionar de sinonime)

SĂPTĂMÂNA TĂRCÁTĂ s. v. cârneleagă, harţi.
(Dicţionar de sinonime)

TĂRCÁT adj. 1. v. bălţat. 2. v. vărgat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarc tarca

Cuvinte se termină cu literele: at cat rcat arcat