tărhat
[Sinonime]
TĂRHÁT, tărhaturi, s.n. (Pop.) Sarcină, povară; bagaj, calabalâc. – Din magh. terhet (acuz. lui teher).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tărhát (-turi), s.n. – Povară, catrafusele ciobanului. – Var. tîrhat, (Bihor) tărhatiu „sarcină”. Mag. terh, acuz. terhat (Cihac, II, 532; Tiktin; Puşcariu, Lr., 105), cf. rut. terh, slov. Din acelaşi cuvînt mag. care înseamnă „încărcat, greu” provine tărhită, s.f. (Trans., potîrniche), datorită felului său de a merge (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 402, din sl. tetrĕvĭ „fazan”), din mag. terhes „supraîncărcat”, de unde vine şi tăr(h)oasă, s.f. şi adj. (însărcinată), cf. grea şi ceh. terchavy „grea” şi „însărcinată”. Cf. tar.
(Dicţionarul etimologic român)
tărhát s. n., pl. tărháturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRHÁT s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
tărhát (-turi), s.n. – Povară, catrafusele ciobanului. – Var. tîrhat, (Bihor) tărhatiu „sarcină”. Mag. terh, acuz. terhat (Cihac, II, 532; Tiktin; Puşcariu, Lr., 105), cf. rut. terh, slov. Din acelaşi cuvînt mag. care înseamnă „încărcat, greu” provine tărhită, s.f. (Trans., potîrniche), datorită felului său de a merge (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 402, din sl. tetrĕvĭ „fazan”), din mag. terhes „supraîncărcat”, de unde vine şi tăr(h)oasă, s.f. şi adj. (însărcinată), cf. grea şi ceh. terchavy „grea” şi „însărcinată”. Cf. tar.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂRHÁT s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
(Dicţionar de sinonime)