tătărime

TĂTĂRÍME s.f. Neamul tătarilor (1); mulţime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂTĂRÍME f. (colectiv de la tătar) 1) Totalitate a tătarilor; neamul tătăresc. 2) Mulţime de tătari. /tătar + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
(Dicţionar ortografic al limbii române)