tătarcă

TĂTÁRCĂ, tătarce, s.f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuinţat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂTÁR//CĂ ~ce f. 1) Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, cu frunze dinţate şi cu fructe gălbui, bombate la capăt şi alungite spre coadă; tidvă. 2) Vas făcut din fructul uscat şi golit de miez al acestei plante, folosit pentru băut; tidvă. /tătar + suf. ~că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.
(Dicţionar de sinonime)

TĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriţă, tătăroaie.
(Dicţionar de sinonime)

TĂTÁRCĂ s. v. hrişcă, mătură, tărtăcuţă.
(Dicţionar de sinonime)