tătuță
TĂTÚŢĂ s.m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂTÚŢĂ s. m. Tătucă. – Din tată + suf. -uţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
tătúţă/tatúţ s. m., pl. tătúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂTÚŢĂ s. m. Tătucă. – Din tată + suf. -uţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar ortografic al limbii române)