tău dex - definiţie, sinonime, conjugare
TĂU1, tắuri, s.n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Din magh. tó.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂU2, TA, tăi, tale, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuieşte numele obiectului posedat şi numele celui căruia i se adresează vorbitorul. A ta e cartea. ♦ (La pl.) Preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ♢ (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a ta = aşa cum vrei tu, cum doreşti tu. ♦ (Pop.; la m. sau f.) Soţul sau soţia persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ♦ (La m. pl.) Familia de care ţine persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei. Nu-ţi dau voie ai tăi să vii. ♦ (La m. sau f. sg.) Lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul. II. Adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). 1. Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenenţa (ţara ta), dependenţa în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor faţă de persoana căreia i se adresează vorbitorul (fraţii tăi). 2. (Cu valoare subiectivă) Călătoria ta va fi grea. 3. (Cu valoare obiectivă) Grija ta n-o poartă nimeni. ♦ (Precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Împotriva ta. – Lat. tuus, tua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂU1 ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă şi de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂU2 ta (tăi, tále) pron. pos. (precedat de articole al, a, ai, ale Înlocuieşte numele obiectului posedat de interlocutor, înlocuind, totodată, şi numele acestuia). ♢ Ai tăi cei apropiaţi ţie; familia. Al tău soţul tău. Ale tale cele care privesc persoana căreia i se adresează vorbitorul. /<lat. tuus, tua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂU3 ta (tăi, tále) adj. pos. 1) Care aparţine celui căruia i se adresează vorbitorul. Cartea ta. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Prietenul tău. 3) Care este realizat de cel cu care vorbeşte cineva. Călătoriile tale.Fie pe a ta fie aşa cum vrei sau zici tu. /<lat. tuus, tua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂU1, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Magh. tó.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tắu (-uri), s.n. – Lac, iezer, baltă, mocirlă. mag. (Cihac, II, 532; Gáldi, Dict., 162), cf. heleşteu, În Mold. şi Trans. – Der. tăuit, adj. (băltos); toaie, s.f. (Olt., Trans., mocirlă).
(Dicţionarul etimologic român)

tắu (ta, pl. tắi, tále), adj. pos. – Indică posesia la pers. II sing. – Mr. tău, tăi, -tu, megl. tǫu, ta. Lat. tŭum, probabil disimulat în *toum (Candrea, Éléments, 26; Puşcariu 1719; REW 9020), ca sŭumsoum, sau în *teum (Graur, Rom., LV, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; cf. vegl. to, it. tuo, prov. to, fr. ton, cat., port. teu, sp. tu. S-a redus la -tu în poziţia enclitică: fiu-tăufiu-tu; tale se pronunţă şi tele în Munt., prin analogie cu mele. Gen. f. sună taletele, ca pl. şi -tii, cînd este enclitic.
(Dicţionarul etimologic român)

tau (literă grecească) s. m., pl. tau; τ, Τ
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

tău s. n., art. tăul; pl. tăuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Preasfinţía ta s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-) g.-d. Preasfinţíei tále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ta-ta-tá interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tău/al tău adj. m., pl. tăi/ai tăi; f. sg. ta/a ta, g.-d. tále/a tale; pl. tále/ale tále (şi -tu m. sg., -ta f. sg., -tii/-tei g.-d. f. sg. în îmbinări ca fráte-tu, sóră-ta, sóră-tii)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tău (precedat de al) pr. m., pl. ai tăi, g.-d. álor tăi; f. sg. a ta, pl. ále tale, g.-d. álor tale
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâu, ţâi, s.m. (reg.) ied sălbatic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaştină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta

Cuvinte se termină cu literele: au