tăul

TĂU¹, tắuri, s.n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Din magh. tó.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂU¹ ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă şi de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung. tó
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂU¹, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Magh. tó.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tău s. n., art. tăul; pl. tăuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăúl, -ă, tăúli, -e, adj. (reg.) surd; prost.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaştină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc.
(Dicţionar de sinonime)