taban dex - definiţie, sinonime, conjugare
TABÁN1 s.n. (Înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABÁN2, tabanuri, s.n. 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2. (Reg.) Scândură subţire şi lungă, întrebuinţată la scheletul acoperişului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABÁN1 n. înv. Oţel de calitate superioară întrebuinţat la fabricarea armelor albe (săbii, paloşe); oţel de Damasc. /<turc. taban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABÁN2 ~e n. 1) Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2) Scândură lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. 3) Suport la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tabán (-ne), s.n. – 1. Branţ. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

tabán s.m. – Oţel fin de Damasc. Tc. taban (Şeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

tabán (oţel) s. n., pl. tabánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tabán (branţ, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TABÁN s. v. branţ, călcâi, leaţ, plaz, prispă, şipcă, talpă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab taba

Cuvinte se termină cu literele: an ban aban