tabar dex - definiţie, sinonime, conjugare
TABÁR, tabare, s.n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violenţă, duşmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc şi nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. – Din tabără.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării.~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanşă de mustrări şi de reproşuri. 2) înv. A se aşeza cu tabăra pentru popas; a-şi face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-şi aşeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ŢICHINDEAL). – Din tabără.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].
(Dicţionar de neologisme)

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)
(Marele dicţionar de neologisme)

tabár s. n., pl. tabáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tăbărî́ vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 sg. tábără, imperf. 3 sg. tăbărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tábere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.
(Dicţionar de sinonime)

TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab taba

Cuvinte se termină cu literele: ar bar abar