tabelă

TABÉLĂ, tabele, s.f. 1. Ansamblu de termeni, numere şi simboluri aşezate în linii şi coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ♢ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcţiilor exponenţiale elementare. 2. (Reg.) Tablă¹ (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TABEL//Á ~éz tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABÉLĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în şiruri şi coloane, folosite pentru a uşura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella].
(Dicţionar de neologisme)

TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].
(Dicţionar de neologisme)

TABÉLĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în şiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. o ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcţiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tabéla vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. şi pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. tabeléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TABÉLĂ s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară, tabel, tablă, tăbliţă.
(Dicţionar de sinonime)