tabernacol dex - definiţie, sinonime, conjugare

tabernacol

TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. Nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle].
(Dicţionar de neologisme)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab tabe taber tabern

Cuvinte se termină cu literele: ol col acol nacol rnacol