tabiet dex - definiţie, sinonime, conjugare

tabiet

[Sinonime]
TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie. ♢ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. ♢ Expr. A-şi face tabietul = a-şi satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziţia, pofta. ♦ Viaţă confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABIÉT ~uri n. înv. Plăcere pe care o persoană şi-o satisface regulat şi cu stricteţe. ♢ Om cu ~uri om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu ~ cu tot confortul; comod; confortabil. [Sil. -bi-et] /<turc. tabiat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tabiét (-turi), s.n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viaţă confortabilă, comoditate, satisfacţie. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Şeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.
(Dicţionarul etimologic român)

tabiét s. n. (sil. -bi-et), pl. tabiéturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TABIÉT s. 1. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, (înv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. şi reg.) paidos. (A-şi face ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)

TABIÉT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tab tabi tabie

Cuvinte se termină cu literele: et iet biet abiet