tablatură
TABLATÚRĂ s.f. Vechi sistem de notaţie muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor şi al altor semne aşezate pe linii paralele. – Din fr. tablature.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notaţie muzicală cu ajutorul literelor alfabetului şi al altor semne aşezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notaţie muzicală cu ajutorul literelor alfabetului şi al altor semne aşezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur].
(Dicţionar de neologisme)