tabuistic
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ţine de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)
(Marele dicţionar de neologisme)
tabuístic adj. m., pl. tabuístici; f.sg. tabuístică, pl. tabuístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)