tabuizare

TABUIZÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TABUIZ//Á ~éz tranz. (cuvinte, expresii, obiecte) A face tabu. /<it. tabuizzare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABUIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza].
(Dicţionar de neologisme)

TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].
(Dicţionar de neologisme)

TABUIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare)
(Marele dicţionar de neologisme)

tabuizáre s. f., g -d. art. tabuizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tabuizá vb., ind. prez. 1 sg. tabuizéz, 3 sg. şi pl. tabuizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)