tabun

TABÚN, tabunuri, s.n. Sistem de creştere a cailor în libertate (pe păşune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Păşune, izlaz. – Din ucr. tabun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABÚN ~uri n. 1) Sistem de creştere a cailor în condiţii de libertate (pe păşuni, în stepă). 2) Herghelie de cai aproape sălbatici (din stepă). 3) rar Mulţime de animale. 4) rar Loc necultivat pe care pasc vitele; toloacă; suhat; izlaz; păşune; imaş. /<lat. tabun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABÚN s. n. substanţă toxică de luptă, cu acţiune neuroparalitică. (< germ. Tabun)
(Marele dicţionar de neologisme)

tabún s. n., pl. tabúnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TABÚN s. v. cireadă, imaş, izlaz, păşune, turmă.
(Dicţionar de sinonime)