taburet

TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TABURÉT ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar şi fără braţe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].
(Dicţionar de neologisme)

TABURÉT s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)
(Marele dicţionar de neologisme)

taburét s. n., pl. taburéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)