tacâm
[Sinonime]
TACẤM, tacâmuri, s.n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operaţii sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnaşament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TACÂM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveşte o persoană când mănâncă; serviciu de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei acţiuni sau îndeletniciri. 3) înv. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; gaşcă; clan; cârdăşie; tagmă; şleahtă; bandă;clică. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de construcţii auxiliare într-o gospodărie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru înhămarea unui cal; harnaşament. 6) înv. Grup de persoane care însoţesc un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită. /<turc. takim
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tacîm (-muri), s.n. – 1. Accesoriu, echipament, dotaţie. – 2. Lucruri, obiecte casnice. – 3. Obiectele de metal care se pun la masă. – 4. Serviciu de masă. – 5. Bandă de muzicanţi. – 6. Categorie, soi. – Mr. tăcîme, megl. tăcǫm „îmbrăcăminte”. Tc. takim (Roesler 603; Şeineanu, II, 340; Lokotsch 2000; Ronzevalle 114), cf. ngr. ταϰίμι, alb. takëm, bg. takăm, sb. takum.
(Dicţionarul etimologic român)
tacâm s. n., pl.tacâmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TACÂM s. v. alai, bandă, buluc, categorie, ceată, cârd, cârdăşie, clan, clică, cortegiu, droaie, fel, gaşcă, gen, gloată, grămadă, grup, harnaşament, mulţime, periteag, pâlc, soi, specie, speţă, stol, suită, şleahtă, taraf, tip.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TACÂM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveşte o persoană când mănâncă; serviciu de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei acţiuni sau îndeletniciri. 3) înv. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; gaşcă; clan; cârdăşie; tagmă; şleahtă; bandă;clică. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de construcţii auxiliare într-o gospodărie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru înhămarea unui cal; harnaşament. 6) înv. Grup de persoane care însoţesc un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită. /<turc. takim
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
tacâm s. n., pl.tacâmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TACÂM s. v. alai, bandă, buluc, categorie, ceată, cârd, cârdăşie, clan, clică, cortegiu, droaie, fel, gaşcă, gen, gloată, grămadă, grup, harnaşament, mulţime, periteag, pâlc, soi, specie, speţă, stol, suită, şleahtă, taraf, tip.
(Dicţionar de sinonime)