tachet

TACHÉT, tacheţi, s.m. Piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuţie. ♦ Piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafaţa de transmitere a forţelor de la o piesă la alta. – Din fr. taquet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TACHÉ//T ~ţi m. 1) mar. Suport montat pe o navă, de care se leagă parâmele. 2) tehn. Cilindru scurt de metal, care protejează contra uzurii tija unei supape. /<fr. taquet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TACHÉT s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o navă, de care se leagă, în general, parâmele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuţie cu supape al unei maşini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ♦ Piesă folosită la îmbinarea a două piese, care are rolul de a mări suprafaţa de transmitere a forţelor. 3. (Mine) Opritor pe care se aşază colivia în staţie la rampă şi care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. [< fr. taquet].
(Dicţionar de neologisme)

TACHÉT s. m. 1. (mar.) suport în formă de T pe o navă, de care se leagă parâmele şi saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuţie cu supape al unei maşini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ♢ element la îmbinarea a două piese cu rolul de a mări suprafaţa de transmitere a forţelor. 3. (mine) opritor pe care se aşază colivia în staţie la rampă şi care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. (< fr. taquet)
(Marele dicţionar de neologisme)

tachét s. m., pl. tachéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)