tacită dex - definiţie, sinonime, conjugare

tacită

TACÍT, -Ă, taciţi, -te, adj. (Despre un acord, o convenţie, o înţelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînţeles şi admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TACÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care se subînţelege şi se admite ca atare, fără a fi exprimat în cuvinte. Aprobare ~tă. /<fr. tacite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TACÍT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus].
(Dicţionar de neologisme)

TACÍT, -Ă adj. (despre o înţelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînţeles. (< fr. tacite, lat. tacitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tacít adj. m., pl. tacíţi; f. sg. tacítă, pl. tacíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ta tac taci tacit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita cita acita