tactică dex - definiţie, sinonime, conjugare

tactică

tactică tactic
TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s.f., adj. I. S.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea şi ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Ştiinţa de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mişcări sociale sau a unui partid politic, în funcţie de împrejurările social-politice din acea perioadă şi pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune. II. Adj. Care ţine de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de tactică, propriu tacticii. /<fr. tactique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÁCTI//CĂ ~ci f. 1) mil. Arta organizării şi dirijării acţiunilor de luptă. 2) Linie de conduită (la o etapă dată) a unui partid sau a unei mişcări sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor şi procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique].
(Dicţionar de neologisme)

TÁCTICĂ s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupă cu organizarea şi conducerea acţiunilor de luptă ale trupelor. 2. Ştiinţa de a determina mijloacele şi formele de acţiune, într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivelor unei mişcări sociale, a unui partid politic etc., în funcţie de împrejurările social-politice din acea perioadă. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face să izbutească o întreprindere, o acţiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orândui].
(Dicţionar de neologisme)

TÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. II. s. f. 1. arta organizării şi conducerii acţiunilor de luptă ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme şi mijloace ale luptei revoluţionare într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, în funcţie de împrejurările social-politice concrete. 3. (fig.) mod de acţiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti într-o acţiune. (< fr. tactique)
(Marele dicţionar de neologisme)

táctic adj. m., pl. táctici; f. sg. táctică, pl. táctice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ta tac tact tacti tactic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica ctica actica