TÁFTĂ s.f. v. tafta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAFTÁ, taftale, s.f. Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, în mişcare, un foşnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s.f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. t a f - f e t a s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAFTÁ ~le n. 1) Ţesătură de mătase lucioasă care foşneşte, folosită la confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
taftá (-ále), s.f. – Ţesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Şeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)
taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; pl. taftále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAFTÁ, taftale, s.f. Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, în mişcare, un foşnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s.f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. t a f - f e t a s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
taftá (-ále), s.f. – Ţesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Şeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)
taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; pl. taftále
(Dicţionar ortografic al limbii române)