tagmă

TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁGM//Ă ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care ţin de aceeaşi categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; clică; gaşcă; clan; cârdăşie; tacâm; şleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /<ngr. tágma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tágmă (-me), s.f. – Clasă, corporaţie, breaslă, categorie. – Mr. tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)

tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. castă.
(Dicţionar de sinonime)

TÁGMĂ s. v. bandă, categorie, cârdăşie, clan, clasă, clică, gaşcă, grup, grupare, şleahtă.
(Dicţionar de sinonime)