tahipnee

TAHIPNÉE, tahipnee, s.f. Accelerare a ritmului de respiraţie datorită unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAHIPNÉE ~ f. Stare patologică constând în accelerarea anormală a ritmului de respiraţie cauzată de unele boli respiratorii, cardio-vasculare sau nervoase. /<fr. tachypnée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TAHIPNÉE s.f. (Med.) Accelerare a respiraţiei , care apare în cursul anumitor boli. [Pron. -pne-e, pl. invar. / < fr. tachypnée, cf. gr. tachys – rapid, pnein – a respira].
(Dicţionar de neologisme)

TAHIPNÉE s. f. accelerare a ritmului respiraţiei, în cursul a numeroase afecţiuni pulmonare, cardiace sau nervoase. (< fr. tachypnée)
(Marele dicţionar de neologisme)

tahipnée s. f. (sil. -pnee), art. tahipnéea, g.-d. art. tahipnéei; pl. tahipnée
(Dicţionar ortografic al limbii române)