tahân

TAHẤN, tahânuri, s.n. Făină din seminţe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♢ Făină din seminţe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAHÂN ~uri n. Făină obţinută prin măcinarea seminţelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tahîn (-nuri), s.n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Şeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.
(Dicţionarul etimologic român)

tahân s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahânuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

TAHÂN s.n. Preparat specific ţărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obţinută exclusiv prin zdrobirea seminţelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăţi de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei şi îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.
(Dicţionar gastronomic explicativ)