taifa

taifá (-ále), s.f. – Alai, şir de oameni, grup de însoţitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Şeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s.n. (taclale, bîrfă, conversaţie), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).
(Dicţionarul etimologic român)

taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ta tai taif

Cuvinte se termină cu literele: fa ifa aifa