talaș

TALÁŞ s.n. (Colectiv) 1. Aşchii lungi, subţiri şi răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiş lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriaşi (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s.n.] – Din tc. talaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TALÁŞ n. 1) Deşeuri în formă de aşchii lungi şi subţiri care se desprind la geluirea lemnului. 2) Totalitate a sculelor unui meseriaş (cizmar, lemnar etc.). /<turc. talaş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

taláş (-şi), s.m. – Strunjitură de lemn. – Var. talaji. Tc. talaş (Şeineanu, II, 346). – Din rom. trebuie să provină pol. talász (Miklosich, Wander., 22).
(Dicţionarul etimologic român)

taláş s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TALÁŞ s. strujitură, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultat de la rindeluire.)
(Dicţionar de sinonime)