talant

TALÁNT, talanţi, s.m. 1. Unitate de măsură pentru greutăţi, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TALÁN//T ~ţi m. (în Grecia antică) 1) Unitate de măsură a greutăţii (egală cu aproximativ 26 kg). 2) Monedă (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. tálanton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

talánt (-ţi), s.m. – Monedă veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanŭtŭ (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s.n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent).
(Dicţionarul etimologic român)

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)