taler dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÁLER1, talere, s.n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanţe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutăţile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă uşor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic şi metalic marcând ritmul sau cadenţa; talger. 4. Piesă subţire de metal, de lemn etc., de formă plată şi aproximativ rotundă, cu gura foarte largă şi cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care serveşte ca ţintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. t a l e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁLER2, taleri, s.m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut şi în ţările române. ♢ Expr. Taler cu două feţe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. şi: (n.) talere] – Din germ. Taller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁLER1 ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mănâncă; farfurie plată. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percuţie, alcătuit din discuri de alamă puţin concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadenţa într-o orchestră. 4) Disc de argilă arsă care serveşte ca ţintă mobilă în tirul sportiv. 5) la pl. Probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de discuri. /<germ. Taller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÁLER2 ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulaţie şi în ţările române. ♢ ~ cu două feţe om făţarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

táler (-re), s.n. – 1. Farfurie de lemn, castron, tavă. – 2. Platou, disc de balanţă. – 3. Piesă de protecţie cu diverse utilizări. – Var. talger. Mr. talir. It. tagliere sau germ. Teller (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 399; REW 8542), cf, pol. talerz, rut. talir, ngr. ταλέρι, sb. taljer (› Trans., tăer(iu), Olt. taer), sb. tanjir (› Banat tăneriu). Var. talger nu a fost explicată.
(Dicţionarul etimologic român)

táler (-ri), s.m. – Veche monedă germană. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI.
(Dicţionarul etimologic român)

táler (monedă) s. m., pl. táleri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

táler (vas) s. n., pl. tálere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÁLER s. 1. v. farfurie. 2. disc, platan, platou, talger, tas, terezie, (înv. şi reg.) scăfă, (reg.) taier. (~ al unei balanţe.) 3. v. talger. 4. (SPORT; la pl.) skeet. (A câştigat proba de ~e, la tir.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tal tale

Cuvinte se termină cu literele: er ler aler