TALIÁN, taliane, s.n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore şi cu piloţi, folosit la prinderea în cantităţi mari a peştilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
talián (-ne), s.n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
talián s. n. (sil. -li-an), pl. taliáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
talián (-ne), s.n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)