talie
[Sinonime]
TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ Loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri şi şolduri; trunchi. 2. Statură, înălţime, mărime. ♦ Mărime după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoştinţe etc.). ♢ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ♢ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, pricepere, iscusinţă, talent etc. ca şi altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărţirea cărţilor de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. t a i l l e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁLI//E ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; mijloc; brâu; cingătoare. 2) (la obiectele de îmbrăcăminte) Parte care acoperă această regiune a corpului. 3) Înălţime a corpului la om. 4) Mărime după care se confecţionează îmbrăcămintea; tip standard al unei serii de confecţii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel intelectual. 6) Mărime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tálie (-ii), s.f. – 1. Mijloc, brîu. – 2. Statură. Fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subţire a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălţime. ♦ (Fig.) Mărime, importanţă, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].
(Dicţionar de neologisme)
TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, deasupra şoldurilor; mijloc. ♢ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălţime. 3. (fig.) mărime, importanţă, valoare. o a fi de ă cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. (< rus. taliia, după fr. taille)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea talie de viespe expr. (d. femei) a fi subţire în talie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁLIE s. 1. v. brâu. 2. v. siluetă. 3. v. trunchi. 4. v. statură. 5. făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. v. măsură.
(Dicţionar de sinonime)
TÁLIE s. v. calitate, nivel, valoare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁLI//E ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; mijloc; brâu; cingătoare. 2) (la obiectele de îmbrăcăminte) Parte care acoperă această regiune a corpului. 3) Înălţime a corpului la om. 4) Mărime după care se confecţionează îmbrăcămintea; tip standard al unei serii de confecţii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel intelectual. 6) Mărime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subţire a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălţime. ♦ (Fig.) Mărime, importanţă, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].
(Dicţionar de neologisme)
TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, deasupra şoldurilor; mijloc. ♢ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălţime. 3. (fig.) mărime, importanţă, valoare. o a fi de ă cuiva = a avea aceeaşi valoare, talent etc. ca şi acela. (< rus. taliia, după fr. taille)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea talie de viespe expr. (d. femei) a fi subţire în talie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁLIE s. 1. v. brâu. 2. v. siluetă. 3. v. trunchi. 4. v. statură. 5. făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. v. măsură.
(Dicţionar de sinonime)
TÁLIE s. v. calitate, nivel, valoare.
(Dicţionar de sinonime)