talus

TÁLUS, talusuri, s.n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus].
(Dicţionar de neologisme)

TÁLUS I. s. n. astragal¹ (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat. talus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tálus (anat.) s. n., pl. tálusuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâlúş s.n. (reg.) dârjală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TÁLUS s. v. astragal.
(Dicţionar de sinonime)