tamâș

TAMẤŞ, tamâşuri, s.n. Proptea care se aşază sub un butoi pentru a-l fixa şi a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tamáş (-şe), s.n. – (Mold.) Piedică, proptea, ic. Mag. támasz (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

tamâş s. n., pl. tamâşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)