tambur dex - definiţie, sinonime, conjugare

tambur

[Sinonime]
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s.n., (3) tamburi, s.m. 1. S.n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă. 2. S.n. Porţiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă şi arcurile sau zidurile care limitează un spaţiu boltit. ♦ Spaţiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o uşă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior şi a împiedica formarea curenţilor de aer în timpul deschiderii uşilor. 3. S.m. (Ieşit din uz) Toboşar. ♢ Compus: tambur-major = subofiţer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAMBÚR1 ~e n. 1) Piesă în formă de cilindru gol, cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă. 2) Bază cilindrică sau prismatică a unei cupole. 3) Spaţiu format din două uşi duble la intrarea într-o clădire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platformă la intrarea într-un vagon de cale ferată. /<fr. tambour, germ. Tambour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TAMBÚR2 ~i m. înv. Ostaş care bate toba; toboşar militar. ♢ ~-major conducător al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germ. Tambour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TAMBÚR s.m. Toboşar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofiţer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour].
(Dicţionar de neologisme)

TAMBÚR s.n. 1. Piesă în formă de cilindru gol, folosită în diferite scopuri în tehnică. ♢ Tambur gradat = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradaţii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică. 3. Vestibul construit la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uşi. ♦ Porţiunea prismatică sau cilindrică, interpusă între o cupolă şi arcurile sau zidurile care mărginesc un spaţiu boltit. ♦ Spaţiu în care se învârteşte o uşă pivotantă cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Tobă. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].
(Dicţionar de neologisme)

TAMBÚR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă. ♢ piesă cilindrică pentru spargerea şi sortarea granulometrică a pietrei. o ~ grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradaţii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei construcţii. 3. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uşi. ♢ porţiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă şi arcurile sau zidurile care mărginesc un spaţiu boltit. 4. spaţiu în care se învârteşte o uşă pivotantă cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour)
(Marele dicţionar de neologisme)

tambúr (toboşar) s. m., pl. tambúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tambúr (tehn., arhit.) s. n., pl. tambúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TAMBÚR s. (TEHN.) tobă.
(Dicţionar de sinonime)

TAMBÚR s. v. darabană, tobă, toboşar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tam tamb tambu

Cuvinte se termină cu literele: ur bur mbur ambur