tamburinare

TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) uşor şi ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAMBURINÁRE, tamburinări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a tamburina. – V. tamburina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A tambura. [< fr. tambouriner].
(Dicţionar de neologisme)

TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner)
(Marele dicţionar de neologisme)

tamburiná vb., ind. prez. 1 sg. tamburinéz, 3 sg. şi pl. tamburineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tamburináre s. f., g.-d. art. tamburinării; pl. tamburinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)